Pasiune

Aveam aproximativ 10 ani când, mergând cu bunicii la pescuit, la Surduc (era ceva obişnuit în acea perioadă), ne-am trezit în faţa unei situaţii inedite pentru mine: drumul era închis, datorita unei competiţii auto denumită Raliul Banatului. Era momentul în care făceam cunostinţă cu acest sport atât de plin de adrenalină, pasiune, concentrare şi descărcare emoţională, în lupta împotriva obstacolelor puse de natură şi organizatori. Nu reţin foarte multe detalii din ziua aceea, poate şi pentru că eram ţinut la distanţă de drum, iar între mine şi minunea ce se desfaşura pe ceea ce aflam mai târziu că se numea probă specială se interpuneau fel de fel de spectatori indiferenţi la disperarea cu care încercam să văd şi eu ceva printre ei.

Au trecut câţiva ani până să asist în mod oficial ca spectator, iar factorii ce mă împiedicau să o fac erau mulţi, începând de la faptul că nu aveam de unde să mă documentez pâna la faptul că nu prea îşi permiteau parinţii mei luxul de a se deplasa în diferite locaţii doar ca să-mi facă mie “moftul” ăsta. M-am mulţumit să merg cu bicicleta pâna la Surduc de fiecare dată când auzeam că va avea loc etapa din Banat.

Primul raliu pe macadam la care am asistat a fost tot Raliul Banatului, în 2001, când două din probele speciale s-au desfăşurat pe tronsonul Izvorul lui Miron-Pietroasa-Crivina de Sus.

Un an mai târziu am reuşit să pun mâna pe un aparat foto compact cu film (săpunieră 😀 ), mi-am cumpărat două filme şi le-am consumat cu ocazia a două etape, cea de la Surduc şi cea de la Sibiu (unde din păcate am ajuns abia la finalul raliului). Rezultatul a fost mai mult decât dezastruos, dar totuşi am găsit câteva cadre care meritau păstrate:

3 comments:

  1. Multam!
    @Florin, eu oricum merg pe probe ca spectator si fotograf freelancer. Iar tu sa faci bine sa ajungi acolo unde zici!

Leave a Reply to Florin Cancel reply