O simplă căutare pe google vă va aduce nenumărate rezultate ce conțin detalii istorice despre Castelul Corvinilor, motiv pentru care nu le voi înșira și eu aici. Între noi fie vorba … tot cu ajutorul motorului de căutare le-aș fi extras și eu și nu era corect să mă bat cu pumnii în piept cât de bun cunoscător al istoriei sunt. 🙂
Am să prezint totul exact din perspectiva turistului care a avut norocul să audă un scurt spot publicitar la radio referitor la Carnavalul Medieval de la Castelul Corvinilor; un spot sfios, rătăcit între spoturile ce promovează hiper-marketuri și tot felul de produse de prim rang, care te fac să uiți că ai pornit radioul. Că deh, la noi astfel de evenimente se promovează „din gură-n gură”, ca poemele și legendele din popor, cu autor necunoscut.
Sărind peste partea cu pregătirile, motivele ce m-au împiedicat să plec de dimineață și drumul până acolo pe șoselele noastre „imaculate” și „lipsite” de șoferi care au impresia că ei sunt prea talentați ca să li se întâmple ceva rău, iată-ne ajunși în Hunedoara, îndreptându-ne hotărâți spre destinație. Totul mergea ca pe șine, dar tradiția e tradiție și se respectă cu sfințenie! Așa că, cu câteva străduțe înainte de sosire se întâmplă inevitabilul: deviem de la traseul corect. 😀 Ok, vezi castelul, deci ești aproape, dar tu vrei să ajungi în față. Ce faci? Simplu, întrebi un localnic. Zis și făcut. Am dat de un tânăr care tocmai își parca mașina în fața blocului, ne-am oprit în dreptul lui și l-am întrebat cum ajungem la intrarea din față. D’apăi omu’ cu siguranță era localnic pentru că ne-a zâmbit respectuos, ne-a facut semn să așteptam puțin, a parcat mereuț mașina, a oprit motorul, a încuiat portiera și cu același zâmbet pe față s-a apropiat agale de noi și ne-a indicat direcția corectă: tăt înainte. Tare drag ne-a fost de el, i-am multumit și am înaintat mai siguri pe noi și parcă mai voioși. 🙂
În spațiul verde din fața castelului am ajuns chiar când începeau lecțiile de dansuri medievale și cu toate că nu era chiar ceea ce m-am așteptat am stat câteva minute și am privit.
A urmat apoi vizita în incinta castelului și spre norocul nostru în curtea din spate și parțial în castel tocmai se desfășurau repetițiile pentru spectacolul ce ne era pregatit de catre organizatori.
După terminarea turului toata lumea revenea voioasă pe spațiul verde dinaintea podețului ce duce la castel și cuprinși cu toții de febra medievală unii priveau captivați la scenetele video ce erau proiectate pe un ecran măricel, alții … cei mai viteji se duelau cu fiarele feroce care le ieșeau în cale, ; ))
unii luau cina, iar alții vânau prin obiective actorii, cascadorii și figuranții ce se perindau prin preajmă.
Se apropia ora de începere a spectacolului așa că am pornit încetișor spre curtea din spate și cu puțin noroc am prins și loc în tribuna special amenajată. Evident că nu mai aveam răbdare și evident că am tras câteva cadre pentru a alunga monotonia și a uita de răcoarea ce se așternea treptat peste noi.
Soarele a apus și întunericul s-a lăsat peste castel, semn că momentul mult așteptat a sosit. Spectacolul „Umbre și eroi la Castelul Corvinilor” – Legenda Corbului a început și ne-a acaparat în totalitate fără să ne dăm seama cum și când. Aș renunța oricând la un film 3D pentru a asista la un astfel de spectacol. Actori, cai, cascadori, figuranți … totul s-a desfășurat ca un film vazut live, iar luminile au fost gândite în așa fel încât în timp ce privirea îți era condusă spre acțiunea principală, undeva în întuneric să poată fi pregătită următoarea scenă.
Nici nu știu de fapt cât a durat spectacolul … o oră, o oră și jumătate … cert e că a trecut prea repede și că în drum spre casă ne-am felicitat pentru alegerea făcută.