S-a încheiat și ultima etapă a Campionatului Regional de RallySprint și odată cu ea sezonul competițional organizat de VSS Racing Club. Cum orice final e însoțit de concluzii și cum am cam fost la toate etapele din sezonul ăsta, îmi permit să aștern aici concluziile personale. Ah … și pentru că pot; că-i blogul meu și scriu ce vreau. 😀 Anul ăsta am văzut două campionate (incluzându-l și pe cel de VTM) cu o treaptă deasupra celor din anii trecuți, când parcă părea ca totul va stagna încă un an sau doi și apoi în cel mai pur stil balcanic vom da totul uitării, iar eforturile organizatorilor și concurenților vor fi acoperite de praful ce se așterne pe cupele probabil uitate într-un colț întunecat din garaj. Dar nu s-a întâmplat așa și iată că în ciuda faptului că etapele se desfășoară în doar câteva locații, în ciuda piedicilor intenționate sau nu puse de unii sau alții, în ciuda bugetelor reduse cu care se confruntă atât concurenții cât și organizatorii și nu în ultimul rând în ciuda dezinteresului afișat de presa locală obișnuită să dea copy-paste la niște comunicate de presă așteptate de la organizatori sau concurenți, trendul pozitiv al acestor campionate chiar s-a vazut cu ochiul liber. Faptul că piloți (licențiați sau nu) care au vrut să renunțe la acest sport au ajuns în final din nou pe probe … spune multe, la fel ca și faptul că pe probe am putut vedea și piloți participanți în campionatele naționale de raliu sau viteză în coastă, ba chiar și pe cea care deține titlul de Queen of Europe la drift. Da, o româncă deține acest titlu și am să tot repet asta dacă e nevoie; iar numele ei e Ramona Rusu.
În ceea ce privește strict etapa de sâmbătă, chiar dacă ne-am obișnuit să citim ambiția pe fețele concurenților la fiecare etapa, de data asta a fost puțin altceva … in cursele eliminatorii desfășurate în sistem piramidă am simțit cum îndârjirea concurenților bubuie parcă mai tare ca niciodata pe țeava de eșapament și deși eram deja extrem de obosit, mi-a placut.
Iar dacă vreți să vedeți prin ochii mei spectacolul la care am fost martor, vă invit să vă delectați cu imaginile de mai jos … cine știe, poate data viitoare o sa vreți să-l vedeți cu proprii ochi. 🙂
