Cupa Max Ausnit 2015

Am aşteptat cu drag, ca în fiecare an, acest eveniment sportiv unic în vestul ţării şi tocmai din acest motiv am să-mi permit să încep articolul într-o notă puţin mai subiectivă şi nu tocmai pozitivă. De ce? Pentru că în loc să trântesc aici un comunicat de presă şi 1000 de poze cu un sfert de roată si trei sferturi de cap, prefer să postez fotografii gândite şi muncite, încadrate de impresii şi trăiri povestite pe scurt. Iar trăirile nu pot fi altfel decât subiective. 🙂

Stii? Atunci când cineva e mic şi îl ajuţi (aşa cum poţi tu) în ceea ce face ai aşa … un sentiment de mulţumire când vezi că totul a ieşit bine. Ajutorul acordat de tine e constant, an de an şi devine ceva firesc, iar când cel mic devine mare tu rămâi undeva într-un plan foarte îndepărtat, o certitudine indiferent de circumstanţe. Tu ai promis şi se ştie că îţi onorezi promisiunea, în rest … la anul, sau poate peste doi sau trei ani, sau poate niciodata, din moment ce ai ajuns să ceri ajutor ca să ajuţi şi să fi trimis elegant la plimbare.

Am scris asta pentru ca sâmbătă dimineaţa a fost pentru a doua oară anul acesta când m-am simţit aşa. Stăteam lângă maşina care nu pornea, cu echipamentul foto pregătit şi cu un “nu ştiu, vedem” răsunând în cap. Primul instinct a fost să mă întorc la somn şi să îmi petrec ziua alături de familie. Dar eu am promis şi de asta trebuie să încerc până în ultimul moment. Norocul meu a fost că încă mai există în ţara asta mecanici care îşi respectă munca şi clienţii, iar unul din ei e Marian, care a răspuns foarte prompt apelului meu şi a făcut posibil ca eu să mă pot îndrepta spre traseu cu 20 de minute înaintea startului. Aşa că dacă aveţi nevoie de serviciile unui service auto din Lugoj, contactaţi-mă cu încredere şi am să vă îndrum spre locul potrivit.

3 comments:

  1. Sal, ma intereseaza poza cu numarul 32 din b_09001 si daca mai sunt altele cu mine in prim plan de asemenea. Cum procedez sa o am?

Leave a Reply to Alex Dellas Cancel reply