Simone Tempestini e campion mondial, la Junior WRC! Da! WRC-ul ăla de care a auzit toată lumea, cu sigla căruia ne împopoțonăm toți mașinile, iar unii dintre noi doar visăm să asistăm măcar la o etapă ca spectatori. Și nu e nici victoria României, nici a Italiei și nici a vreunui alt stat din lumea asta. E victoria talentului, a muncii depuse de toată echipa NRA și a unei strategii pe termen lung, al cărei creier cred că e Marco.

Marco ăla pe care îl huleau marii patrioți pe forumuri că vine el aici și face și drege și ne învață el pe noi cum și ce să facem … dar găsește tot felul de scuze când pierde, că dezaburirea, ca turbina, etc. Acelui Marco nici nu îi păsa de fapt de tot ce se spunea mai mult sau mai puțin pe la colțuri și și-a văzut de strategia lui ce pregătea împlinirea unui vis, iar visul nu era pentru el, ci pentru tot ce poate avea un tată mai de preț pe lumea asta: copilul său.

În consecință nu avem de ce să ne batem cu pumnii în piept pentru această victorie și nici să ne lamentăm că Simone nu a primit cetățenia română, chiar dacă a declarat că se simte 100% român. Până la urmă nu asta e important. Important e că un sportiv care a folosit probele speciale din România ca ”training ground” a ajuns campion mondial la juniori. Prin asta poate face mult bine motorsportului românesc demonstrând lumii întregi că România are ”teren de joacă” pentru formarea viitorilor campioni. Depinde doar de noi să știm să profităm de asta. Iar prin faptul că a făcut exact pașii necesari pentru a ajunge aici (deși ultimii au fost parcă de uriaș), a demonstrat că strategiile pe termen lung sunt cele care dau rezultate și că nu poți deveni campion peste noapte, ci fiecare etapă a carierei e importantă și te învață ceva esențial pentru țelul tău.

În final consider că e fix aiurea ca italienii să se bucure pentru italianul, iar românii pentru românul campion mondial JWRC, și cu toții împreună ar trebui să ne bucurăm sincer și din suflet pentru omul, pentru sportivul, pilotul Simone Tempestini, pentru că am avut ocazia să-l vedem live pe probele de acasă. Să ne bucurăm pentru echipa NRA și nu în ultimul rând pentru un tată cu sufletul plin de împlinire.

Și ca să fim sinceri și români până la capăt, trebuie să spunem că exact ca în poveștile lui Ioan Slavici, ”ochiul cel de-a dreapta tot râde, iară cel de-a stânga tot lăcrămează”. Suntem triști, conștienți fiind că n-o să-l mai prea vedem pe Simone pe aici, dar avem puterea să ne bucurăm pentru succesul lui și cu siguranță fanii motorsportului din România vor avea de acum un nou pilot preferat în WRC2.

Felicitări Simone! Felicitări baieți! Felicitări Marco! Să nu vă opriți aici!