La bella Italia

Am tot amânat concediul ăsta pentru ”la anu’ ” de vreo 4 ani încoace și era deja planificată și a 5-a amânare când pe ultima sută de metri s-a schimbat brusc totul. Cât de brusc? Cam cât un ”gata, mergem!” spus într-o seară cu două săptămâni înainte de prima zi de concediu. Și pentru că ne-am hotărât atât de târziu cea mai convenabilă modalitate de a ajunge la destinație a fost mașina personală. D’apăi ce a urmat după acea seară e o nebunie totală. Pregătiri, bagaje, documentare, viniete, asigurări și toate detaliile trebuiau rezolvate într-un timp atât de scurt încât abia pe la jumătatea distanței dintre vamă și Budapesta m-am dezmeticit și am realizat că noi chiar am plecat. 😀

Din fericire călătoria a decurs fără evenimente deosebite, singura surpriză reprezentând-o cel mai mic membru al familiei, care la 1 an și 8 luni nu a dormit mai deloc în cele 14 ore de mers, deși am călătorit noaptea exact în ideea că ea va dormi și va suporta mai ușor acest stres. Eh, nici pomeneală de dormit. Și uite așa am fost atenționat la aproape fiecare luminiță, fiecare TIR sau autobuz întâlnit pe autostradă.

Leave a Reply