Ieri mi-am petrecut ziua la ţară, la casa bunicilor pentru că a fost ziua în care erau programate tăierea şi pomana porcilor în familia noastra. Iniţial nu am vrut să scriu despre asta pentru că în România acest eveniment e unul cât se poate de obişnuit! Mai târziu mi-am dat seama că tot mai puţini români fac acest lucru aşa cum o făceau bunicii şi străbunicii noştrii şi mai ales mi-am dat seama că eu n-aş concepe un astfel de eveniment fără ca, după sacrificarea nefericitului animal lucrurile să decurgă în mod tradiţional. De când mă ştiu la noi în familie porcul a fost pârlit cu foc de paie, apoi cu fier încins (pentru a îndeparta orice urmă de păr scapat de flăcări), apoi spălat, iar după ce e gata despicat urmează prânzul cu supă de varză cu carne proaspătă, mălai aromat care ţi se topeşte în gură şi … mă opresc aici înainte să mă urc în maşină şi să fug din nou la bunica! 😀 N-am să încep să afisez aici imagini “însângerate” sau cu multă slănină, îmi permit însă să postez câteva fotografii din etapa mea preferată, şi anume pârlitul:
Acolo, la ţară, pisica ştie ce urmează şi-şi aşteaptă răbdătoare porţia,
pentru ca mai apoi să se aşeze ghiftuită unde se simte mai comod.
Acolo porumbeii zboară nestingheriţi de colo-colo şi se odihnesc pe firele de înaltă tensiune sau pe coamele caselor.
Acolo scara e tot timpul îndreptată spre cer pentru că n-are timp să se culce pe-o parte,
iar strugurii se usucă în vie, în aşteptarea nepoţilor care, prinşi în agitaţia orasului uită să mai vină.
La ţară, iarna plugul se odihneşte şi aşteaptă răbdător momentul în care va brăzda din nou pământul
şi tot acolo regăsim obiecte de existenţa cărora noi am uitat complet.
Acolo, dacă ai puţină răbdare să stai în mijlocul lor, păsările te primesc cu drag şi ciripesc, ciocănesc, zboară sau îşi fac siesta la doi paşi de tine, oferindu-ţi un spectacol de neuitat.
Oare de ce uităm cât e de frumos acolo, la ţară?
foarte frumos !!! cand citesc parca sunt acolo …, superb
foarte frumos . evenimentul pentru mine inseamna cel mai mult bucuria de afi impreuna.
Amazing shots, and fantastic commentary! Well done, vali !
Simplu si frumos,iti merge la inima si-ti unge sufletul!
Mi-a placut tare mult povestioara ta,pare desprinsa din povestile lui Creanga…Imaginile surprinse si comentariile ce le-ai facut sunt grozave!Ti-o spune cineva care iubeste din tot sufletul viata de sat cu tot ce inseamna ea:traditii,oameni,peisaje…
Wow! Chiar nu ma asteptam la asa reactii! Va multumesc frumos! 🙂
Paula, comentariile atasate la imagini reprezinta efectiv trairile ce le-am avut în timp ce prindeam acele cadre.
pentru cine sta la tara sint lucruri obijnuite ………. nu le mai baga de seama, …..in momentu cind ai plecat la bloc,la oras,in alta parte,le observi cu alti ochii. vazand paiele aprinse pe porc deja simti mirosu de parlit:) ,dupa ce e si spalat se incepe a rupe din soric ( are alt gust proaspat,la fata locului 😉 )observand mai departe pozele ne intoarcem la uneltele folosite plugu ruginit, ….cargeagu,…poarta ruginita,…lantu de la poarta, …acel cui indoit la roata,,,,,,,struguri uitati in vie,……….pasarile zburind,,,,,,,noua ne lipsesc ……..si multe alte lucri de la sat :). ma bur Vali ca iti place sa pui in evidenta lucrurile.,