Ieri am avut treabă în oraş. Mare ghinion, având în vedere că vineri a nins neîncetat de dimineaţa şi până noaptea târziu! Privind pe fereastră am decis să-mi iau aparatul foto în spinare, să-mi vizitez maşina doar pentru a o curăţa de zăpadă şi să plec de data asta pe jos. Nu mai ningea, deci mă aşteptam ca utilajele de deszăpezire să-şi fi făcut deja treaba cu mult înainte de a mă trezi eu. N-a durat mult până să-mi dau seama că am făcut o alegere foarte inspirată şi m-am scutit de multe bătăi de cap, având în vedere faptul că Lugojul arăta ca o curte fără gospodari. Dacă pe artera principală se putea circula cu mare greutate, drumurile secundare erau în mod cert necurăţate, iar ieşirile acestora în artera principală le dădeau de furcă tuturor şoferilor care le străbăteau. Parcările erau acoperite în întregime de zăpadă, trotuarele erau curăţate din loc în loc de către localnici, iar trecerile de pietoni erau adevarate probe de curaj.

În tot acest haos, îndreptându-mă spre locul de destinaţie şi prinzând câteva cadre din ceea ce se întâmpla în jurul meu îmi venea să strig: unde sunteţi fraţilor? Unde-s responsabilii cu deszăpezirea? Până la urmă nici nu mă interesează cine-i de vină … primarul, consilierii, inginerul şef de la firma contractată; nu mă interesează culoarea lor politică, ci singurul lucru pe care-l cer e să-şi facă treaba pentru care au fost angajaţi!

Când am plecat de acasă n-aveam nici cea mai vagă idee ca o sa scriu despre asta, dar m-am simţit dator faţă de cei care, văzându-mă că fac poze claxonau, mă încurajau prin semne, sau pietonii trecând pe lângă mine murmurau : “Bravo, aşa!”.

Înapoi spre casă ne-am întors pe un traseu mult mai liniştit, traseu unde am avut parte şi de câteva cadre frumoase:

Înainte să ajungem acasă am avut parte de momentul mult aşteptat: un utilaj de deszăpezire se îndrepta vertiginos spre centrul oraşului. În acel moment am realizat că aceste utilaje există, dar sunt vechi si ineficiente!!