Doamne, tare dor mi-a fost de Muntele Mic! 🙂
Iniţial trebuia să înceapă altfel această postare, dar când m-am aşezat în faţa tastaturii mi-am amintit prima mea reacţie în timp ce mă apropiam cu telescaunul de locul unde trebuia să coborâm.
So … după două încercări nereuşite (iarna asta) de a ajunge pe Muntele Mic, la eşecul cărora a contribuit vremea cu viscol, stâlpi rupţi de copacii căzuţi, pene de curent şi altele, iată că duminica trecută iarna s-a hotărât să fie mai îngăduitoare cu noi, moment pe care nu-l puteam rata. În consecinţă duminică dimineaţa ne-am luat schiurile, clăparii şi beţele, ne-am urcat în maşină şi am pornit unii mai somnoroşi, alţii ( eu 😀 ) plini de energie spre baza telescaunului Valea Craiului.
Vremea se arăta perfectă pentru o zi petrecută pe munte, aşa că nerăbdarea creştea proporţional cu apropierea de destinaţie. Ajunşi la baza telescaunului ne-am echipat în grabă, ne-am cumparat skipass-ul pe o zi şi hop, pe telescaun. Chiar dacă pe acesta e frig şi telegondola anunţată pentru anul trecut n-a mai “răsărit”, peisajul din jurul tău îţi captează toată atenţia şi parcă de fiecare dată e puţin diferit faţă de ce ai văzut până atunci.
Ajunşi sus, am avut surpriza să vedem că pârtiile sunt mult mai îngrijite decât anii trecuţi, iar condiţiile meteorologice mă îndemnau să mă felicit că am ales să-mi petrec acea zi acolo.
Atmosfera era calmă şi relaxată şi toată lumea s-a bucurat de acea zi superbă.
Arzând de nerăbdare şi îmbiat de zăpada îngheţată care scârţâia sub tălpile clăparilor, am strâns legăturile acestora, m-am agăţat de teleschi şi am făcut prima coborâre, încântat la maximum de calitatea pârtiei.
După câteva coborâri care mi-au mai alinat dorul bineînţeles că mi-am scos din nou aparatul foto şi am tras câteva cadre. Ce a ieşit puteţi vedea în albumul de mai jos:
După prânzul (din pacheţelul de acasă) servit pe terasa de la baza teleschiului Borlova, sub razele soarelului care chiar încălzea şi cu o privelişte minumată în faţă, am năvălit din nou pe pârtii. Din păcate atunci telescaunul se oprea la ora 16 (acum am văzut ca programul de funcţionare va fii până la 17:30) şi pentru a fii siguri că nu vom pierde ultima coborâre, la ora 15:00 am parăsit pârtiile cu regret, dar cu gândul că vom reveni în curând.
superb, … totusi nu-mi dau seama cine sunt somnorosii …hiiimmm!!! 😀
Foarte frumos .Cu toate ca nu iubesc iarna chiar si mie-mi place.