Muntele Mic

Doamne, tare dor mi-a fost de Muntele Mic! 🙂

Iniţial trebuia să înceapă altfel această postare, dar când m-am aşezat în faţa tastaturii mi-am amintit prima mea reacţie în timp ce mă apropiam cu telescaunul de locul unde trebuia să coborâm.

So … după două încercări nereuşite (iarna asta) de a ajunge pe Muntele Mic, la eşecul cărora a contribuit vremea cu viscol, stâlpi rupţi de copacii căzuţi, pene de curent şi altele, iată că duminica trecută iarna s-a hotărât să fie mai îngăduitoare cu noi, moment pe care nu-l puteam rata. În consecinţă duminică dimineaţa ne-am luat schiurile, clăparii şi beţele, ne-am urcat în maşină şi am pornit unii mai somnoroşi, alţii ( eu 😀 ) plini de energie spre baza telescaunului Valea Craiului.

Vremea se arăta perfectă pentru o zi petrecută pe munte, aşa că nerăbdarea creştea proporţional cu apropierea de destinaţie. Ajunşi la baza telescaunului ne-am echipat în grabă, ne-am cumparat skipass-ul pe o zi şi hop, pe telescaun. Chiar dacă pe acesta e frig şi telegondola anunţată pentru anul trecut n-a mai “răsărit”, peisajul din jurul tău îţi captează toată atenţia şi parcă de fiecare dată e puţin diferit faţă de ce ai văzut până atunci.

3 comments:

Leave a Reply