Dacă anul trecut la sfârşitul cursei puteai liniştit să meştereşti câteva trofee originale din lutul adunat de pe bicicletele concurenţilor, la ediţia de anul acesta toată lumea privea spre cer în căutarea unui norişor cât de mic aducător de umbră.
Am încercat să acopăr cât mai mult posibil dintr-un traseu pe care n-am avut timp să fac recunoaşteri, din aceleaşi motive pentru care vin atât de târziu cu postarea aceasta. Şi pentru că e târziu am să trec direct la subiect.
Mi-ar fi plăcut să existe şi la această ediţie acea coborâre spectaculoasă prin ferigă, mi-ar fi plăcut să nu găsesc marcajele de anul trecut, aşa cum mi-ar fi placut ca unii oameni (localnici sau nu) să înţeleagă că acest concurs se va ţine chiar dacă ei rup anumite marcaje de pe traseu şi că rău nu vor face decât celor care au venit să cunoască zona şi de ce nu, ospitalitatea locala.
Evident că urmează ce mi-a plăcut, nu? 😉 Mi-a plăcut că pe traseu s-au văzut eforturile organizatorilor şi că la sfârşit s-a stat de vorbă cu concurenţii şi li s-au ascultat parerile. Mai multe lucruri mi-au plăcut, dar acum e târziu, eu sunt obosit, iar voi aşteptaţi fotografiile din concurs.
Ah! Un mare BRAVO! pentru că l-aţi observat pe baieţelul fără număr de concurs! A meritat premiul acordat de voi şi cred că astfel de stimulente îşi ating scopul.
