Măcar o zi! Măcar două speciale să văd! Praful de la Raliul Sibiului nu-l dau nici pe 48 de ore de curse auto în fața TV-ului, la răcoare, cu bere și alte cele la discreție. Și așa a fost … a fost o zi plină, o zi cât un concediu în care cei mai buni piloți de raliu din Campionatul European și din țară au făcut spectacol pentru noi și au luptat pentru un rezultat cât mai bun.
Sibiu Rally, etapă de ERC e Champions League a sportului auto din România, iar în acestă „ligă” au evoluat sportivii noștrii. Și chiar dacă posturile noastre TV ignoră asta și mai ales ignoră faptul că piloții români au obținut și rezultate remarcabile, nu-i nimic … vorbește Europa despre asta. Vorbesc reporterii lor, despre piloți, nu despre „șoferi de raliu”; vorbesc despre spectacol, nu despre accidente și vorbesc despre peisajele și lucrurile frumoase pe care le-au gasit la noi. Și nu în ultimul rând despre „local hero Vali Porcisteanu” care la final a primit trofeul Colin McRae ERC Flat Out Trophy, după o zi în care ghinionul parcă era lipit de echipajul cu numărul 14 și o a doua zi de concurs în care a făcut o cursă nebună de recuperare.
Dar la această mare bucurie pentru mine s-a adăugat plăcerea de a fi acolo în prima zi și de a-i vedea la treabă pe acești sportivi minunați. În speranța că o sa avem timp să ajungem și la Șanta noapte am ales ca pe timpul zilei să stăm pe PS1 și 3, alegere inspirată și prin prisma faptului că pe Crinți abandonurile se țineau lanț. Cu toate că la intrarea pe probă speranțele pentru Șanta noapte s-au cam spulberat, am zis „fie ce-o fi” și am mers înainte, mi-am ales două locații de pe traseu și m-am pus pe treabă.
Se pare că atunci când te stresezi mai puțin și hotărăști să nu te grăbești inutil pentru a ajunge undeva, ajungi fără probleme și parcă norocul e de partea ta. Aşa am făcut și noi când ne-am decis să mergem spre startul probelor de noapte cu gândul că dacă nu reușin, mergem puțin prin parcul de service şi apoi ne îndreptăm spre casă.
Eh … cu toate că „toată România era acolo”, pe drumul spre Păltiniș (după cum spunea un domn polițist), angajații Poliției Rutiere au fost foarte amabili si răbdători și au gasit frumos câte un loc de parcare pentru fiecare, inclusiv pentru noi.
Pentru că Păltiniș noapte începuse deja și mai erau doar cateva minute până la startul pe Șanta noapte, am decis să las aparatul foto în rucsac și să caut doar un loc propice pentru a mă bucura de spectacol și atmosfera de la finalul probei și implicit al zilei de concurs … și a meritat! 🙂