Îmi amintesc acum primul sfat primit în prima oră a cursului de iniţiere în tainele fotografiei şi anume: “Testează, descoperă care ramură a fotografiei ţi se potriveşte, care-ţi place mai mult şi pentru care ai ochi, viziune!”. În acel moment în mintea mea “înflorea” un singur gând: ştiu ce-mi place, îmi place action photography, mai precis sport photography şi chiar mai exact pot spune că cel mai mult îmi place racing-photography! Consider că asta mi se potriveşte şi ştiu că asta îmi place … cealaltă parte, dacă am viziune şi dacă întradevăr fotografiile realizate de mine la curse chiar arată bine şi nu pot fi considerate doar nişte poze care nu exprimă nimic, asta rămâne la latitudinea publicului şi a specialistilor.
În încercarea mea de a mă convinge că asta mi se potriveşte am asistat la diferite competiţii, testându-mi abilitaţile în a prinde cadre cât mai bune şi spectaculoase. Acest lucru m-a purtat weekend-ul trecut la Arad, unde am avut plăcerea să fiu martor la o competiţie despre care nici măcar nu ştiam că există: Supermoto, ceea ce înseamnă curse de motociclism pe suprafaţă mixtă (o parte din traseu e asfalt, iar cealaltă macadam), un fel de hibrid între superbike şi motocross (în viziunea mea).
Astfel, în perioada 16 – 17 iunie 2012, pe circuitul Vik Power din Arad au avut loc Etapa I de Campionat Naţional Individual de Supermoto, Juniori şi Scutere pe motodrom, precum şi Etapa III de Campionat Est-European de Supermoto.
Din păcate nu am putut fi prezent sâmbătă la calificări, iar duminică am ajuns chiar în toiul sesiunii de warm-up, aşa că … mi-am afişat faţa de “noob”, mi-am agăţat aparatul foto la gât şi am profitat de această ocazie pentru a-mi face şi eu încălzirea, a studia configuraţia traseului şi a mai afla câte ceva despre acest sport nou pentru mine.
Pauza care a urmat a fost un bun prilej pentru mine să mă apropii de standuri şi de grila de start, moment în care am aflat că urmează prezentarea concurenţilor.
Înbucurator a fost faptul că ceea ce lipseşte la super-specialele câtorva din etapele de raliu din cadrul CNR, crainicul, aici a existat şi m-a ajutat să înţeleg modul de desfăşurare a curselor şi să ştiu categoriile ce urmau să presteze pe circuit. Astfel, fiecare categorie avea parte de un start test urmat de doua tururi de încalzire la finalul carora concurenţii se realiniau pe grila de start pentru a porni în cursa efectivă ce însuma 13 tururi de circuit.
“Balul” a fost deschis de juniorii mici:
Urmatorii protagonişti pe circuit au fost juniorii mari:
A urmat o scurtă pauză, timp în care concurenţii de la categoria hobby s-au lepădat de emoţii şi s-au aliniat la start.
După ce ultimul concurent de la categoria hobby a intrat la standuri crainicul circuitului ne-a invitat să-i aplaudăm şi să-i încurajăm pe concurenţii de la categoria open şi a ţinut să ne precizeze câteva din regulile elementare privint protecţia şi securitatea spectatorilor şi a concurenţilor.
Superrrrr tarrriii poozzellee felicitari si in numele meu multzumesc toata stima
Multumesc! Felicitari voua ca practicati un sport atat de spectaculos!