Agricultura

Ocupaţiile principale ale locuitorilor acestei zone au fost întotdeauna agricultura şi creşterea animalelor.

Datorită faptului că terenurile agricole sunt dispersate se folosesc în mod diferit: văile mai largi din nord (depresiunea Tomeşti şi depresiunea Româneşti) sunt folosite pentru cultura de cereale iar pantele dealurilor pentru livezi de pomi fructiferi sau fâneţe.

Factorii naturali şi în special social-economici au determinat extinderea sau specializarea unor ramuri agricole, în funcţie de cerinţele economice locale şi de potenţialul uman existent.

În toate satele din comună agricultura a fost reprezentată de sectorul individual, ocupaţiile având un caracter mixt, agropastoral.

Suprafaţa comunei Tomeşti se întinde pe 14.094 ha, din care terenul agricol cuprinde 4.218 ha (29,92 %), iar terenul arabil ajunge la 625 ha (4,43 %) din total teren. Caracteristic acestei zone este gradul mare de dispersare a terenului agricol. Pe raza satului Româneşti este o zonă mai concentrată a terenurilor agricole; în celelalte sate parcelele sunt mai mici, locuitorii ocupându-se în mod deosebit cu creşterea animalelor.

Din totalul suprafeţei agricole, suprafeţele ocupate cu păşuni şi fâneţe reprezintă aprox. 84,78 %; calitativ şi cantitativ aceste suprafeţe sunt slab productive, fiind în mare parte degradate şi erodate, atât din cauza apelor cât şi din cauza păşunatului neraţional, în condiţii de uscăciune accentuată şi de lipsă totală de întreţinere. O mare parte din păşuni şi fâneţe (Tomeşti şi Luncani) au fost invadate de spini şi arboret, fiind scoase complet din categoria terenurilor agricole.

Pentru terenurile arabile nu s-a generalizat sistemul asolamentului bienal şi trienal, fiecare gospodărie cultivă pe parcela sa ceea ce crede de cuviinţă, potrivit necesităţilor. Fertilizarea solului se făcea cu ajutorul gunoiului de grajd. În iernile cu multă zăpadă gunoiul se transporta cu sania trasă de cai, boi sau vaci iar primăvara cu căruţe şi care. El se depozitează în grămezi mari la capătul „holdei”, înainte de arat (primăvara) se împarte pe întreaga holdă.

Aratul se execută cu plugul confecţionat din lemn cu brăzdar şi cuţitul din fier. Cele mai multe pluguri erau cu cormana fixă şi pluguri cu cormana schimbătoare folosite pe terenurile în coastă. Ţăranii care foloseau caii la arat au început să schimbe plugurile construite din lemn cu cele din metal cumpărate de la uzinele din Nădrag pe la începutul secolului XX. După anul 1950 au început să fie folosite şi tractoarele pentru arat, în special în partea de nord a comunei, unde era teren mai mult de luncă.

Pentru a mărunţi arătura se folosea grapa din lemn cu dinţi din fier şi grapa din fier construită de către fierarii satului. Semănatul porumbului şi grâului se executa manual. La porumb puneau boabele tot la a treia brazdă. Grâul se împrăştia cu mâna dintr-un sac ce se afla legat la piept. Prăşitul porumbului se făcea cu sapa şi uneori se folosea şi plugul de şiruit după care se trăgea cu sapa. Această metodă se foloseşte şi în prezent. Seceratul se făcea la început numai cu secera de către femei. Mai târziu bărbaţii coseau grâul (la coase erau aplicate două beţe din lemn având scopul de a culca grâul), femeile îl pologeau iar copiii făceau snopii.

Din punct de vedere al suprafeţelor cultivate, ponderea cea mai mare o au culturile necesare pentru autoconsum, producţiile fiind scăzute. În anul 2006 în comuna Tomeşti erau înscrise în Matricola mijloacelor de transport 60 tractoare.

Structura terenurilor.

În ceea ce priveşte structura terenurilor, situaţia se prezintă astfel: 10,12 % din teritoriul comunei se află la o altitudine sub 250 m; 28,34 % între 250 m şi 500 m; 27,15 % între 500 m şi 700 m; 24,45 % între 700 m şi 1000 m şi 9,94 % peste 1000 m.

Terenurile corespund zonei 4 de fertilitate a terenurilor – zonă de deal şi munte, fiind de o calitate destul de slabă.

Modul de utilizare a terenurilor agricole

Tabel 4.2.

Categorii de teren Hectare Ponderea în suprafaţa totală a comunei Ponderea în suprafaţa agricolă a comunei
Teren arabil 625 4,43 14,82
Păşuni 2638,78 18,72 62,56
Fâneţe 937,52 6,65 22,23
Vii
Livezi 16,70 0,12 0,39
Total teren agricol 4218 29,92 100
Păduri 9675 68,64 97,96
Ape 45 0,32 0,45
Drumuri 93 0,65 0,95
Construcţii şi curţi 50 0,35 0,50
Alte terenuri neagricole 13 0,09 0,14
Total teren neagricol 9876 70,07 100
TOTAL TEREN COMUNĂ 14094

Sursa: Registrul de cadastru a judeţului Timiş

Suprafaţa agricolă a comunei (anul 2005) este de 4218 ha, reprezentând cca. 0,48 % din suprafaţa agricolă a judeţului Timiş.

Dacă suprafaţa arabilă a judeţului Timiş era în anul 1996 de 535.130 ha atunci suprafaţa arabilă a comunei ar reprezenta 0,11 % din suprafaţa arabilă a judeţului.

Primăria are în proprietate: 288 ha pădure şi 2.472 ha teren agricol, din care 2.450 ha fâneţe (aproape 75 % sunt împădurite).

Faţă de recensământul din 04.01.1971 când suprafaţa comunei era de 14.837 ha suprafaţa actuală este de 14.094 ha, scăzând cu 743 ha prin rectificarea hotarelor comunei.

În cadrul comunei există cca. 2.000 ha teren agricol erodat. Lucrări de organizare a terenului agricol erodat nu au fost efectuate datorită activităţii agricole reduse. Din totalul terenului erodat 82 % este cuprins pe pantele cu înclinaţie între 15 – 30º.

Pe sate, situaţia gospodăriilor individuale se prezină astfel:
Tabel 4.3.

Gospodării individuale Anii
2001 2002 2003 2004 2005
TOTAL, din care: 850 830 829 829 827
Colonia Fabricii 358 338 338 338 336
Tomeşti 110 110 115 115 115
Baloşeşti 47 47 47 47 47
Româneşti 188 188 186 186 186
Luncanii de Sus 14 14 15 15 15
Luncanii de Jos 133 133 130 130 130

Sursa: Registrul agricol între anii 2001 – 2005

Redăm mai jos suprafeţele cultivate şi producţia realizată la unele produse:

Tabel 4.4.

Cultura Hectare Producţia realizată (t)
Grâu 170 272
Orz 5 9
Ovăz 60 144
Porumb 200 440
Cartofi 90 1440
Legume 26 287
Trifoi + Lucernă 75 800
Sfeclă 20 360

Sursa: Registrul agricol

Pomicultura şi grădinăritul s-au practicat întotdeauna pe lângă casa omului, constituind şi ele argumente ale stabilităţii şi continuităţii populaţiei pe aceleaşi locuri.

Datorită celor 16,70 ha de livezi, a pomilor fructiferi plantaţi în locurile de păşunat, comuna participă în cadrul producţiei agricole şi cu producţia de fructe. Ponderea cea mai mare o înregistrează prunii cu o producţie de 77 t. Prunele sunt folosite de locuitorii comunei în special pentru a produce ţuica dar şi pentru a fi consumate în stare proaspătă, pentru preparat magiunuri şi compoturi sau pentru a fi uscate în cuptoare şi afumătorii. Merii se situează pe locul doi atât ca producţie cât şi ca suprafaţă, urmaţi de nuci, peri, cireşi etc.

 

Producţia realizată în anul 2006 în pomicultură

Tabel 4.5.

Specificaţia Bucăţi Producţia realizată (t) Producţia pe bucată (kg)
Pruni 6491 77 12
Meri 1323 16 12
Nuci 128 15 35
Cireşi 286 6 21
Piersici 34 4 118
Caişi 22 3 136
Peri 67 8 119

Sursa: Registrul agricol

În fiecare gospodărie se cultivă: varză, roşii, ardei, fasole, mazăre, ceapă, ţelină, usturoi, morcovi, pătrunjel, cimbru etc.

Albinăritul. Flora zonei oferă condiţii bune pentru creşterea albinelor. Albinăritul este o îndeletnicire a bărbaţilor. La data de 01.02.2004 în comuna Tomeşti erau 150 familii de albine cu o producţie de 2 t. La recensământul din 04.01.1971 în comună erau 196 familii de albine.

Pescuitul, ocupaţie secundară a locuitorilor, a fost practicat în aproape toate satele (Luncani, Colonia Fabricii, Tomeşti, Româneşti). Râul Bega cu afluenţii săi oferă condiţii foarte bune de pescuit. Râul nefiind poluat are un fond piscicol destul de valoros: păstrăv-indigen, păstrăv-curcubeu, clean.

Vânătoarea a fost o ocupaţie foarte veche a locuitorilor comunei zona deţinând un fond cinegetic bogat: mistreţi, cerbi carpatini, căpriori, urşi, iepuri etc.

Culesul din natură, ocupaţie apărută în epoca străveche se desfăşoară şi în zilele noastre. Culesul din natură a avut drept scop completarea surselor alimentare, sprijinirea industriei casnice sau terapia medicală.

Din livezile şi păşunile unde sunt pruni, în luna mai se culeg bureţii de prun; sunt primii bureţi ce apar primăvara. Din pădure se culeg diferite soiuri de bureţi: cuci de vară şi toamnă, bureţi galbeni (gălbiori), bureţi iuţi, golâmbiţe, crăiţe (în perioada secerişului), pitonci de vară şi toamnă (mânătărci), pârve de vară şi de toamnă (cresc pe fagi şi ulmi la fel ca şi ghebele). Toate aceste varietăţi de ciuperci se consumă proaspete sau conservate. În ultimul timp prin vânzarea în mod organizat de pitonci şi crăiţe la diferite firme locuitorii comunei au obţinut sume importante de bani.

Dintre fructele de pădure se adună: fragi, zmeură, mure, afine, măceşe, coarne. Acestea sunt destinate consumului sau vânzării.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *