Clima

Comuna Tomeşti este aşezată într-un spaţiu de complexă interferenţă morfoclimatică (montan, piemontan şi luncă) unde energia solară se repartizează diferenţiat iar circulaţia maselor de aer vestice şi nord-vestice îi dă anumite particularităţi ce se pot regrupa etajat de la sud (zonă montană) la nord (zonă de luncă).

Clima zonei de sud poate fi încadrată în zona climatică a munţilor mijlocii cu o durată şi frecevenţă mai mari a fenomenelor meteorologice şi cu o trecere spre un climat colinar în partea centrală şi de nord. Un rol important îi revine vegetaţiei forestiere cu efecte asupra frecvenţei şi intensităţii vântului, regimul precipitaţiilor, umezelii relative, nebulozităţii şi duratei de strălucire a Soarelui, precum şi a râului Bega, care contribuie la producerea sau amplificarea ceţii.

Având în vedere multitudinea de factori fizico-geograficii, putem spune că teritoriul aparţine sectorului climatic bănăţean cu uşoare influenţe submediteraneene.

Regimul termic şi nebulozitatea

Temperatura medie anuală înregistrează valori diferite, în raport cu altitudinea, expunerea faţă de radiaţiile solare şi faţă de circulaţia generală a maselor de aer. Diferenţele termice anuale dintre versanţii însoriţi şi adăpostiţi şi cei umbriţi şi expuşi vântului depăşesc 1 – 2ºC.

    Comuna Tomeşti poate fi împărţită în zone distincte în funcţie de temperatură:

  1. Zona nordică (Tomeşti – Româneşti), temperaturi medii anuale între 9,08 ºC şi 10,33 ºC.
  2. Zona centrală (Luncani), temperaturi medii anuale între 7,83 ºC şi 8,58 ºC.
  3. Zona sudică (înaltă), temperaturi medii anuale între 5 – 6 ºC.
    Studiind mersul temperaturilor medii lunare, observăm că luna cea mai rece este ianuarie:

  1. Zona nordică între 0ºC şi -1ºC;
  2. Zona centrală între -2ºC şi -3ºC;
  3. Zona sudică între -5ºC şi -6ºC.
    Temperatura creşte treptat până în lunile iulie – august, când se înregistrează următoarele valori:

  1. Zona nordică, între 18ºC şi 20ºC;
  2. Zona centrală, între 16ºC şi 18ºC;
  3. Zona sudică, între 14ºC şi 16ºC.

Pe luni, mersul temperaturilor medii lunare în cele trei zone se perezintă conform tabelului de mai jos:

 

Temperaturile medii lunare
Tabel 1.1

Zona Luna
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual
Nordica 0 0 4 12 16 19 20 21 16 10 5 -1 10,33
-1 -1 3 10 15 18 18 20 15 9 4 -1 9,08
Centrala -2 -2 3 9 15 17 18 19 15 9 3 -1 8,58
-3 -2 2 8 14 16 17 18 15 8 3 -2 7,83
Sudica -5 -3 1 6 10 14 16 16 11 6 2 -2 6,00
-6 -4 0 4 9 13 14 15 10 5 2 -2 5,00

Având în vedere că principalele staţii meteorologice se află amplasate în afara comunei, prezentăm mai jos temperaturile medii multianuale şi medii lunare de la aceste staţii: Hunedoara, Deva, Zona Înaltă Padeş-Rusca şi Lugoj.

Temperaturile medii anuale şi lunare
Tabel 1.2

Staţia meteorologică Media anuală Temperatura aerului (ºC) Media lunară şi anuală (1896-1971)
Media lunară
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Hunedoara 9,6 -2,8 -0,4 5,1 10,6 15,4 18,5 20,2 19,7 15,5 10,1 4,2 -0,3
Deva 10,0 -2,2 0,2 5,3 10,7 15,6 18,7 20,5 19,9 16,0 10,7 4,8 0,4
Lugoj 10,6 -1,4 0,9 5,7 11,0 16,0 19,3 21,2 20,4 16,8 11,3 5,7 1,1
Zona înaltă 3 -6 -5 -1 4 7 10 12 12 5 4 -3 -5
Padeş-Rusca 4 -7 -6 2 5 8 11 13 13 6 5 -2 -4

Sursa: Nicolae Ilinca „Masivul Poiana Rusca”, Editura Vinia, 1994, p. 67. Pentru staţia Lugoj temperaturile sunt luate în perioada 1896 – 1975, Gh. Ioaneş, I. Puşcă, M. Goian, „Solurile Banatului”, Editura Mirton, Timişoara, p. 66
De la extremitatea sudică a comunei, observăm că media anuală de 6ºC (tabelul 1.1.) coboară la sub 4ºC (tabelul 1.2.), în părţile cele mai înalte ale Masivului Poiana Rusca aflate în afara comunei.

Încălzirea treptată a aerului şi a suprafeţei active, începând din februarie, provoacă modificări ascendente ale regimului termic, rezultând valorile cele mai ridicate în lunile iulie-august. Dacă pentru nordul comunei media termică a lunilor iulie-august este de 19,75 ºC, pentru sudul comunei media lunilor iulie-august este de 15,25 ºC (tabel 1,1,), pentru culmea Pades-Rusca temperatura medie este de 12,5 ºC (tabel 1.2.).

    Temperatura aerului înregistrează valori medii zilnice mai mari de 0 ºC la următoarele date:

  • zona nordică – în cea de-a doua decadă a lunii februarie;
  • zona centrală – în ultima decadă a lunii februarie;
  • zona sudică – la începutul lunii martie.

Ultimele zile în care temperatura aerului înregistrează valori medii pozitive se plasează la sfârşitul lunii noiembrie, mijlocul lunii decembrie.

Din datele de mai sus se poate trage concluzia că aceste condiţii de temperatură sunt favorabile dezvoltării plantelor de cultură şi a pomilor fructiferi, mai ales în zona nordică, unde agricultura joacă un rol economic important. Această afirmaţie este dovedită şi de mediile maxime zilnice, care în nici o lună a anului nu înregistrează valori negative, chiar şi în luna ianuarie temperatura maximă medie zilnică este de +1 ºC în zona nordică, iar în lunile de vară atingând în această zonă valori de 26 ºC.

Din cele arătate rezultă că datorită reliefului, în perioada de iarnă, masele de aer polar continental în alternanţă cu cele maritime pătrund mai greu în această zonă şi în consecinţă temperaturile nu scad brusc.

Prima zi de îngheţ se situează, în medie în a doua decadă a lunii octombrie în partea de nord a comunei; în partea de sud primul îngheţ se produce mai devreme, ajungând în zona de munte în prima decadă a lunii octombrie. Ultima zi de îngheţ se inregistrează, în medie în a doua decadă a lunii aprilie în zona de nord a comunei (Româneşti, Tomeşti) şi în ultima decadă a lunii aprilie în partea de sud (În masivul Poiana Rusca după 1 mai).

Cunoaşterea regimului de îngheţ are o mare importanţă pentru cultura plantelor. În cuprinsul zonei studiate, brumele, gerurile timpurii şi cele târzii sunt rare, favorizând un regim relativ, bun de vegetaţie. Brumele apar toamna la începutul lunii octombrie, iar primăvara ţin până spre mijlocul lunii aprilie.

Desprimăvărarea se face destul de brusc şi de târziu, totuşi ea permite însămânţarea plantelor la începutul lunii aprilie. Toamnele sunt lungi şi de obicei însorite, oferind condiţii bune de strângere a recoltei.

Umezeala relativă a aerului are cele mai mari medii anuale pe culmile înalte din zona Padeş (peste 84 %), ca rezultat a temperaturilor reduse. La periferia masivului (teritoriul de sud al comunei) media anuală a umezelii coboară la 72% – 73 %.

Nebulozitatea aerului este condiţionată de circulaţia generală a atmosferei şi de relief. Nebulozitatea se înregistrează pe o scară gradată de la 1 la 10. Nebulozitatea maximă se deplasează o dată cu creşterea înălţimii de la lunile de iarnă spre lunile de primăvară.
Tabel 1.3

Sector Medii lunare şi anuale ale nebulozităţii
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An
Padeş-Rusca 6,5 6,5 6,5 6,5 7,0 6,5 6,0 5,5 5,5 5,5 6,5 7,0 6,3
Periferia masivului (zona de sud a comunei) 6,5 6,5 6,0 5,5 5,5 5,5 4,5 4,5 4,5 5,5 6,0 6,5 5,6

Sursa: N. Ilinca, Masivul Poiana Ruscă

În luna iulie cerul acoperit are o frecvenţă de 33 %. Frecvenţa cerului senin coincide cu intervalele având nebulozitate redusă.

Numărul cel mai mare al zilelor senine se înregistrează în lunile august, septembrie iar cel mai mic în lunile decembrie, ianuarie. Din totalul zilelor dintr-un an sunt complet senine în zona de nord (depresiune) aproximativ 104 zile, în zona de deal 98 zile iar la munte 86 zile. Cel mai mare număr al zilelor acoperite lunar se înregistrează în lunile: noiembrie, decembrie şi ianuarie. Din totalul zilelor dintr-un an sunt complet acoperite 170 de zile în zona de munte, 150 de zile în zona de deal şi 120 de zile în zona de nord, restul zilelor sunt în diferite grade de acoperire cu nori.

Precipitaţiile atmosferice şi vânturile

Pluviometric, comuna Tomeşti se încadrează între izohetele medii anuale de 750 mm – 110 mm, caracteristice dealurilor înalte şi munţilor mijlocii. Local, în zonele cele mai înalte, precipitaţiile medii anuale ating valori de peste 1200 mm, în jurul vârfurilor Padeş şi Rusca. În zonele joase din nordul comunei se înregistrează valori medii anuale de 700 – 730 mm.

 

Repartiţia precipitaţiilor medii lunare şi anuale
Tabel 1.4

Zona Luna
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual
Nordică 50 30 50 60 80 100 80 70 50 60 60 40 730
Centrală 60 50 60 80 100 120 100 80 60 60 80 60 910
Sudică 100 80 80 120 140 140 125 125 80 80 80 80 1230

Sursa: Pentru partea sudică a comunei staţia pluviometrică Luncani (perioada 1896-1971).

Cantităţile medii lunare de precipitaţii variază de la o lună la alta şi de la nordul la sudul comunei.

Din analiza cantităţilor de precipitaţii medii multianuale se reamarcă existenţa unui maxim pluviometric în lunile mai şi iunie (100-140 mm), după care precipitaţiile încep să scadă continuu până în timpul iernii când practic suprafaţa solului recepţionează cele mai mici cantităţi de precipitaţii – luna februarie (între 30 şi 80 mm).

Concentrând valorile lunare obţinem următoarele rezultate privind precipitaţiile anuale, semestriale şi pe anotimpuri, cu două variante, pentru izoheta de 730 – 1200 mm pentru nordul comunei şi izoheta de 1100 – 1200 mm, partea de sud a comunei.

 

Precipitaţiile atmosferice medii pe semestre şi anotimpuri
Tabel 1.5. –mm-

Zona Anual % Semestrul
Cald % Rece Iarnă % Primăvară % Vară % Toamnă %
Nordică 730/740 100 440 60,27 290/300 120/130 17,57 190 25,67 250 33,79 170 23
Centrală 910 100 540 59,34 370 170 18,69 240 26,37 300 32,97 200 22
Sudică 1100/1230 100 660/730 60/59,34 440/500 220/260 21,13 300/340 27,65 360/390 31,71 220/240 19

Se constată că precipitaţiile atmosferice medii lunare şi anuale cresc de la nord, nord-vest spre sud, sud-est, atingând valorile cele mai ridicate în exetremitatea sudică a comunei (1233,5 mm la staţia pluviometrică Luncani).

Din tabelul de mai jos (1.6.) se pot observa valorile medii multianuale ale precipitaţiilor atmosferice, privite comparativ la staţiile pluviometrice din jurul comunei Tomeşti, în raport cu altitudinea.
Tabel 1.6.

Statia Valorile medii ale precipitaţiilor atmosferice
Altitudine (m) Perioada de observaţie Precipitaţii medii anuale (mm)
Luncani 739 1896-1971 1233,5
Nădrag 287 1896-1971 1075,9
Coşava 195 1896-1973 653,0
Făget 154 1896-1973 734,0

Sursa: N. Ilinca (pentru Luncani şi Nădrag); Gh. Ianoş, I. Puşcă, M. Goian (pentru Coşava şi Făget)

Cu privire la repartiţia cantităţilor de precipitaţii din intervalul cald şi rece al anului remarcăm că începutul anotimpului cald este marcat de o creştere a ploilor torenţiale. Valorile medii lunare ale precipitaţiilor din semestrul cald (01,04 – 30,09) deţin o pondere în jur de 60 % din totalul mediu anual. Această perioadă corespunde cu sezonul vegetativ, asigurând dezvoltarea covorului vegetal.

Cele mai multe precipitaţii cad vara (32 – 34 % din totalul anului, 25 – 27 % primăvara, 18 – 21 % iarna şi 20 – 22 % toamna – tabelul 1.6.).

În repartiţia precipitaţiilor suprafţa cu media plurianuală cea mai mare din masivul Poiana Rusca (după N. Ilinca) se află într-o zonă ce cuprinde şi aliniamentul Luncani – Valea Begăi – Vârful Padeş, conturată de izoheta de 1300 mm/an (perioada 1960 – 1971).

Cantităţile mari de precipitaţii se datoresc maselor de aer anticiclonal dinspre vestul Europei ce pătrund până în masivul Poiana Rusca, precum şi cicloanelor sud-vestice şi estice.

Frecvenţa zilelor cu precipitaţii atmosferice este mai mare în regiunile înalte decât în cele joase, variind de la 150 la 130 zile/an.

Numărul mic al zilelor cu zăpadă se datorează influenţelor climatice dinspre vest. De la 25 zile cu ninsoare/an în Româneşti se ajunge la 25 – 28 în Colonia Fabricii, 30 – 40 în Luncani şi peste 40 în zona înaltă. Ninsorile apar izolat în luna septembrie în regiunile înalte şi în lunile octombrie-noiembrie în regiunile joase, ţinând până în luna martie în regiunile joase şi sfârşitul lunii aprilie, începutul lui mai în zonele înalte. Sub adăpostul pădurii, zăpada se topeşte mult mai încet, intârzierea variind între 10 – 15 zile. Zăpezile sunt mai frecvente în lunile de iarnă, fiind cu totul izolate în lunile de toamnă şi primăvară, când apar accidental şi se topesc repede. Stratul de zăpadă se menţine până la 60 de zile la Româneşti, 80 de zile la Luncani şi 120 de zile în zona înaltă. Grosimea acestui strat depăşeşte adesea 1 m în sudul înalt al comunei şi grosimi mai mici, sub 50 cm în rest.

Regimul eolian este dominat de vânturile din nord-vest şi vest după care urmează cele de provenienţă sud-estică. Culoarele Lugoj-Făget-Margina-Valea Begăi permit o circulaţie variată a maselor de aer. Prezenţa depresiunii Coşava-Curtea-Româneşti favorizează canalizarea unor curenţi de aer pe această direcţie, în partea joasă a atmosferei.

Primăvara se menţine o maximă a vânturilor de sud-est şi nord-vest, în timpul verii ponderea mare este a vânturilor de nord-vest. Toamna predomină vânturile de sud-est iar iarna se impun circulaţiile de sud-est şi sud. Frecvenţa calmului atinge cele mai mari valori în luna decembrie, când valoarea medie lunară este de 61,8 % la Lugoj.

Localităţile comunei fiind aşezate în zone joase, pe văi, nu sunt prea afectate de aceste vânturi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *