Petrografia

tomesti_stanci_

Petrografia şi resursele subsolului

Din punct de vedere geologic, teritoriul comunei Tomeşti aparţine Munţilor Poiana Rusca şi de unitatea domeniului panonic, depresiunea post tectonică a Lugojului şi anume a digitaţiei estice denumită, Culoarul Beghei-Lăpugiu, digitaţie prin care s-a realizat temporar, legătura între bazinele interne, Panonic şi Transilvania. Acest teritoriu este rezultatul unui lung proces de evoluţie, în decursul căruia se pot distinge două etape importante. Prima este legată de formarea şi punerea în loc a şisturilor cristaline care alcătuiesc Munţii Poiana Rusca. Cea de a doua etapă începe cu formarea Depresiunii Panonice şi continuă pînă la scoaterea câmpiei de sub domeniu lacustru şi acoperirea ei cu o pătură de loess sau cu depozite aluviale. Astfel, zona este alcătuită din formaţiuni geologice diferite, începând cu roci vechi cristaline, în partea montană, până la depozite aluvionare cuaternare, în partea de nord.

Zona muntoasă a comunei cuprinde versantul nord-vestic al Munţilor Poiana Rusca, fiind formată din cristalin epimetamorfic, care înspre nord este acoperit de formaţiuni sedimentare, cretacicul superior şi neogen precum şi aglomeraţii andezitice neogene. Majoritatea rocilor cristaline provin din metamorfozarea unor sedimente terigene (argiloase şi gresoase), recifale (carbonice) şi tufogene, amestecate în diferite proporţii. Majoritatea tipurilor petrografice se înscriu în cadrul faciesului de şisturi verzi. Gradul de metamorfozare a rocilor variază pe verticală şi orizontală, observând o creştere a cristalităţii rocilor de la nord-vest către sud-est. În partea de nord a masivului Poiana Rusca se găseşte zona şisturilor cristaline slab metamorfozate, peste care se suprapun fie sub formă de câmpuri întinse, fie sub formă de pete mai mici, masivele sau numai intercalaţiile de roci calcaroase şi dolomitice, asociate şisturilor cristaline. Între şisturile epizonale predomină cele care păstrează încă aspectul argilelor din care au provenit cum sunt cele serito-cloritoase, cuarţitele negre manganifere , filitele cu siricit, clorit, grafit şi lentilele de calcar dolomitice gălbui-cenuşii. Între şisturile mezozonale sunt de menţionat cuarţitele biotice, micaşisturile cu biotit, precum şi calcare marmoreene. Şisturile apar pe versanţii văilor, în intercalaţie cu rocile calcaroase şi dolomitice, precum şi cu zăcăminte de minereu de fier. În partea nordică a masivului se găsesc concentraţii lenticulare de oxizi de fier de origine metamorfică asociate şisturilor cristaline şi amfibiolitelor.

Pornind de la nord spre sud întâlnim o zonă de coline prelungi formate din depozite pliocene, apoi trecem peste dealuri line alcătuite din nisipuri şi pietrişuri. În depozitele de nisipuri şi pietrişuri ponţiene din Valea Sasu (lângă Tomeşti), s-au descoperit resturi de Mastodon Arvennensis (un maxilar). Nisipurile ponţiene sunt de culoare alb-gri şi uneori gălbui ceea ce dovedeşte prezenţa fierului. La limita dintre munţi şi dealuri se întâlnesc blocuri mari de piatră aduse de pâraie şi distribuite pe colinele din jur (Valea Pietrelor-în amonte de Româneşti). Tot în această zonă se găsesc peste cristalin, cenuşi vulcanice şi lave depuse în terţiar.
În amonte de localitatea Colonia Fabricii începe un întins domeniu al calcarelor şi dolomitelor. Râul Bega îşi sapă în această zonă frumoase chei cu pereţi prăpăstioşi, uneori chiar verticali dând aspect de relief carstic, dar lipsit în general de peşteri care sunt rare.

Pereţi verticali de calcar ce mărginesc râul Bega

Pe teritoriul comunei au fost depistate doar două peşteri mai mari – la Româneşti şi Luncanii de Jos şi câteva mai mici (Peştera din stânca lui Florian, , Peştera din Piatra Fetii etc). Primele cercetări de natură geologică şi faunistică în Peştera de la Româneşti au fost făcute în anul 1872 de către geograful T. Orthmayr.

Masivul Poiana Rusca conţine o serie de bogăţii ale subsolului, dintre care unele se întâlnesc şi pe teritoriul comunei Tomeşti. Unele dintre ele au fost cunoscute din timpuri mai vechi şi au fost exploatate de locuitori, cum sunt: fierul, arama, cuarţul şi calcarul; altele au fost decoperite în ultimii ani, printre acestea numărându-se materialele de construcţii: marmura şi aragonitul sau zăcămintele de transformare hidrotermală (bentonita).

Zăcămintele de bentonită au fost descoperite în anul 1971, în aval de localitatea Tomeşti pe dealul Deluţ, pe versantul drept al râului Bega.

Aragonitul se găseşte în jurul localităţii Luncanii de Jos, pe muntele Niman şi se foloseşte în construcţii pentru scări, balustrade, coloane, plăci şi pentru monumente funerare.

Zăcămintele de marmură se găsesc în amonte de localitatea Luncanii de Jos, pe Valea Topla, este de culoare albă, asemănătoare celei de la Ruschiţa. A fost exploatată şi în secolul al XIX-lea.

Minereul de fier se întâlneşte în mai multe zone pe teritoriul comunei. Acest minereu a fost exploatat în apropierea localităţii Luncanii de Jos încă din prima jumătate a secolului al XVIII-lea; se văd şi astăzi urmele galeriilor şi a cuptoarelor de aglomerare şi topire a minereurilor. Zăcăminte de fier au fost descoperite în apropierea localităţii Colonia Fabricii-dealul Moga şi Tomeşti-dealul Stârcu şi muntele Higiu.

În amonte de Luncani în secolul XIX s-a exploatat şi arama.

Dintre substanţele minerale utile sunt apreciate rezervele neexploatate de sulfuri polimetalice şi şisturi talcoase din zona Luncani.

Cuarţul a fost exploatat până în anul 1965 ca materie primă pentru fabricarea sticlei (vitrifiantul). Zăcământul se găseşte pe muntele Druja, pe versantul spre Valea lui Liman, în amonte de localitatea Colonia Fabricii. Straturile de cuarţ de la suprafaţă au fost epuizate, iar cercetare în profunzime nu s-a făcut.

O rocă sedimentară de însemnătate deosebită cu extindere mare, valorificată economic este calcarul. Este folosit ca rocă pentru construcţii şi pentru obţinerea varului. Pe teritoriul comunei au fost în activitate sezonieră patru cariere de calcar, în apropierea localităţilor: Româneşti, Baloşeşti, Colonia Fabricii şi Luncanii de Jos. Arderea calcarului pentru obţinerea varului nestins se făcea în cuptoare construite de localnici (Tomeşti şi Româneşti) şi constituia o ocupaţie veche, în prezent aproape abandonată.

O altă importantă resursă a comunei o constituie zăcămintele de nisip cuarţos dintre Tomeşti şi Baloşeşti, folosit în trecut la fabricarea şi şlefuirea sticlei. Zăcămintele au un procent destul de mare de oxizi de fier.

Argilele din zona Baloşeşti-Jupâneşti sunt folosite de meşterii olari pentru producerea diferitelor obiecte.

Formaţiunile de ramă şi fundament asigură prin rocile pe care le conţin în cariere o sursă de reaparare a drumurilor comunale şi judeţene fiind folosite şi în construcţia caselor.

În partea de nord a comunei, la Româneşti se găsesc izvoare minerale de interes local numite popular „Balta Caldă”. Temperatura lor este de 18 – 20 ºC iar debitul de circa 50 l/s.

One comment:

  1. Pingback: Relieful

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *