E toamnă. Perioada în care majoritatea campionatelor din motorsportul românesc își consumă ultimele bătălii și își desemnează campionii. E vremea ca fiecare sportiv să își calculeze rezultatele. Și dacă ar fi să calculeze punctele acumulate în fiecare regiune, ciorna ar arăta cam așa: X puncte în Crișana, Y în Transilvania, Z în Moldova, ș.a.m.d.
Partener Sport & Outdoor Photography pentru acest eveniment
Au trecut deja câțiva ani buni de când Banatul nu mai are parte de nici o etapă care să conteze pentru vreun Campionat Național, fie el de raliu, coastă, drift, autoslalom sau orice ține de sporturi pe 4 roți. O fi bine, o fi rău? Cine știe? Partea bună e că tocmai datorită acestei lipse acute de evenimente de acest gen, în Banat s-a închegat o comunitate de pasionați de motorsport, fie ei sportivi, spectatori sau arbitrii, oameni faini (din banat și regiunile învecinate) ce participă la evenimente organizate pe plan regional, indiferent care este forul organizator al acestora. Dacă te gândești să pui la îndoială valoarea acestor evenimente și a sportivilor ce participă la ele, te sfătuiesc să te documentezi mai întâi și vei vedea că exact din rândurile acestora s-au desprins sportivi care au obținut podiumuri și chiar au devenit campioni în cadrul campionatelor naționate de Rally 2, Autoslalom sau VTM. 😉
Partea mai puțin bună e că trasee cu tradiție în motorsportul românesc au fost date uitării de către forurile cârmuitoare sau au suferit un prejudiciu de imagine în urma neglijenței sau dezinteresului unor cluburi ce aproape că dețin monopolul organizării la nivel național. Iar asta nu a făcut decât să scadă interesul publicului pentru aceste etape, mai ales a celor care trebuie să bată mulți kilometrii pentru a fi prezenți pe probe.
Am făcut această introducere destul de lungă ca să pot ajunge la ideea că ”Nu! Sâmbăta trecută la Nădrag nu s-a ales un campion, ci toți participanții au fost campioni!”. Sportivii s-au bucurat de încă un concurs în cadru organizat, spectatorii au avut parte de o etapă de VTM în toată puterea cuvântului, organizatorul a avut multă treabă datorită numărului destul de mare de concurenți (peste 40), iar pe dealurile nădrăgene a răsunat din nou ecou de competiție și motoare solicitate la maxim. Evident că au existat și stângăcii, însă eu sunt convins că în viitor acestea vor dispărea odată cu creșterea numărului de evenimente.
Per ansamblu mi-a plăcut și m-am bucurat că s-a întâmplat o etapă de VTM atât de aproape de casă. Și mi-a mai plăcut ceva. Mi-a plăcut faptul că a existat un soi de colaborare între două cluburi afiliate la două foruri rivale (ACR și FRAS). Și din tot sufletul vreau să cred că atât sprijinul uneia din părți cât și mulțumirile aduse la final de către organizator sunt cât se poate de reale și sincere. Cine știe? Poate tot din Timișoara pornește și ”revoluția normalității” în motorsportul românesc. 🙂 În final … am avea toți de câștigat.
Frumos, bravo tuturor!