Încerc să-mi imaginez atmosfera în Oraviţa anilor ’70, atunci când (spun localnicii) pe drumul spre Marila se desfăşurau etape de Campionat Naţional de Viteză în Coastă. Închid ochii şi încerc să vizualizez imaginile descrise de ‘nea Ghiţă şi în mintea mea totul se derulează în culori de sepia şi alb-negru. Pentru el însă totul e color, sunt amintiri placute din tinereţe: Fiat 1000 Abarth, Fiat 850, Dacia 1100, BMW 2002 … viteza era percepută altfel atunci când în condiţii de trafic normal rulai cu 60-70 km/h. Nu am testat veridicitatea afirmaţiilor lui ‘nea Ghiţă, dar promit că am s-o fac la un moment dat. Cert e însă faptul că pentru Oraviţa era prilej de sărbătoare şi cu mic, cu mare toţi localnicii mergeau să vadă cursa. Pe vremea aceea organizarea nu era foarte bine pusă la punct, deoarece era totusi perioada de pionierat a VTM-ului românesc, dar nu au fost incidente majore şi totul se termina cu bine.
Tot despre pionierat se poate vorbi şi acum, când pe meleagurile caraşene nounăscutul sporturilor cu motor în România a văzut practic pentru prima oară lumina zilei. Timp de trei zile frumoase şi însorite Rumanian Berg Cup, organizat de clubul sportiv VSS Racing Club a fost atracţia principală în zona Oraviţei şi nu numai. Am văzut zâmbete, am văzut concentrare … am văzut tristeţe, determinare şi fericire pe feţele sportivilor. Am văzut uimire, plăcere, bucurie şi admiraţie pe feţele spectatorilor şi am văzut că s-a mers tare pe trase aproape perfecte şi bolizi din ce în ce mai frumoşi pe probe.
Ah, şi nu pot să n-o spun: am vazut sărbătoare! 😉
Aceasta a început vineri seara printr-un show de drift şi burn out ce a adunat pe platoul gării din localitate un număr impresionant de spectatori care au ovaţionat, au aplaudat, iar la final am auzit voci spunând: “Frate, mergem şi mâine să vedem! Stăm în curba mare!”. Am impresia că fiecare localitate din România are cel puţin o “curba mare” sau “curba periculoasă”. Lăsând gluma la o parte este evident că e nevoie de astfel de show-uri pentru a atrage publicul pe probele de concurs.
Sâmbătă dimineaţa ne-am îndreptat cu toţii spre probe şi am constatat ca oamenii chiar s-au ţinut de cuvânt. Pe margine erau deja destul de mulţi spectatori, iar cei rămaşi acasă sau prin parcul de service au fost mai târziu atraşi înspre zona de concurs de sunetul motoarelor.
‘Nea Ghiţă era acolo, în curba mare. Vizibil emoţionat, stătea retras într-o zonă sigură, dar de unde avea vizibilitate maximă (ca un adevărat cunoscător) şi frământa în palme un smarphone pe ecranul căruia verifica foarte des, probabil ora. “Pe vremuri nu erau din astea! V-as fi arătat filmări. Zburau maşinile pe aici. Oare aştia tot aşa tare merg?”, zice privind când la ceas, când în josul drumului.
Apăi nu ştiu dacă era ceva în aer, sau traseul îi obliga în vreun fel pe sportivi, sau deja îşi spune cuvăntul experienţa regionalelor din anii trecuţi, dar s-a mers tare … frumos şi tare.
Din păcate seara a trebuit să mă întorc acasă, iar duminică am lipsit de la cea de-a doua etapă, dar am condus cu zâmbetul pe buze şi cu gândul că cel puţin etapa de sâmbătă s-a ridicat la nivelul numelui competiţiei şi că nu mă hazardez prea tare dacă spun că nu îţi poţi da seama daca tocmai ai asistat la o etapă de naţional sau nu, din toate punctele de vedere.
La eveniment a participat şi Vali Porcişteanu, care de curând a lansat campania “LIPEŞTE-TE DE #valiporcişteanu!” şi sincer când vezi ce spectacol face îţi vine să te lipeşti bine pe toate pătrăţelele de pe maşina lui ca să te poarte peste tot “de-a latu’ “.
