De multe ori in decursul vieții ajungi să te abați de la calea pe care ai pornit și să o iei ușor într-o altă direcție, pe o potecă pe care poate nu credeai că vei călca vreodată. Și atunci ce faci? Uneori încerci cu disperare și fara oprire să revi pe șinele confortabile cu care te-ai obișnuit și poate în final să rezulte un dezastru total. Sau poate, deși îți dai seama devreme de deviere preferi să mergi înainte și să scoți tot ce-i mai bun din noul tău drum, iar la un moment dat să realizezi că era cât pe ce să treci pe langă o comoară care aștepta să fie descoperită.
Sau poate e exact invers. Cine poate stii? 🙂
Duminica trecută am ratat drumul spre locația în care plănuiserăm să facem o tură foto și deși ne-am prins repede că ne aflam pe malul greșit al râului, am decis să mergem înainte. Sporovăind despre una, despre alta și evident despre fotografie am intrat pe nesimțite în pădure, pădurea magică … pădurea în care ea ne pândea răbdatoare pregatită să ne înhațe. Încet, dar sigur simțeam cum ochii ni se deschideau, dar de fapt privirea ni se îngusta, iar mintea era deja victimă.
O floare aici, un firicel de apă mai în jos, o frunză înghețată mai încolo. Treptat am intrat tot mai adânc și am căzut în capcana vrăjită lăsându-ne pradă magiei ei.
Nu a durat mult până să ne dăm seama că de fapt capcana te atrăgea ca să-ti dezvăluie comoara, comoara padurii magice, o comoara aflată la o aruncătură de băț de orasul agitat si totuși bine ascunsă de cei ce ar putea să o distrugă.
Timpul s-a scurs extrem de repede și probabil am fi fost sortiți pieirii în raiul oferit de natură dacă nu am fi fost salvați de privirea căprioarelor care ne-au purtat intenționat sau nu afara din raza de acțiune a capcanei fermecate.
Super locuri si super poze. Nici nu -mi pot imagina ga ai gasit asa locuri.