Biserica

Scurt istoric

Introducerea creştinismului în Banat, a avut loc după persecuţiile religioase petrecute în dreapta Dunării la sfârşitul secolului al III-lea şi începutul secolului al IV-lea, când creştinii caută scăpare în nordul Dunării.

Înfiinţarea la 14 aprilie 535 a arhiepiscopiei Justiniana Prima, de către Împăratul Justinian a favorizat răspândirea creştinismului în stânga Dunării, în Banat, prin „cives-urile” episcopale Litterata şi Recidiva, actuala Vărădia. În jurul anului 1019 în timpul împăratului bizantin Vasile al II-lea, exista în zona Timişoarei un centru bisericesc de rit răsăritean care, la presiunea exercitată de Papă s-a retras probabil la Mehadia în sudul Banatului.

În condiţiile ocupării Banatului de către maghiari, confesiunea romano-catolică a devenit religia stăpânilor şi a celor ce erau înnobilaţi iar cea greco-ortodoxă era a iobagilor, a celor ocupaţi de stăpânii feudali. În toată perioada feudală religia ortodoxă a fost discriminată faţă de Biserica romano-catolică.

În documente papale, la 1334 Caransebeşul era sediul unui arhidiaconat (protopopiat) cu cinci parohii: Lugoj, Caraşova, Duboz, Toti şi Zerep. Regele maghiar Sigismund de Luxemburg (1387 – 1437) a dus o politică de persecutare a ortodoxiei. Persecuţiile nu au încetat nici după 1432 când la conducerea provinciei se ridică fiul Elisabetei din Margina, Ioan (Iancu) de Hunedoara.

În secolul al XVI-lea prin ocuparea de către turci a părţii de vest a Banatului şi construirea Paşalâcului de Timişoara (1552), Banatul de Lugoj-Caransebeş (din care făcea parte şi actuala comună Tomeşti) este încorporat în cadrul Principatului Transilvaniei, urmând să fie condus prin intermediul unui ban. Această perioadă este caracterizată prin dezbinarea ce a început în Biserica romano-catolică din Transilvania, prin introducerea Reformei. Pornită din ţările germane la 1517, prin Luther, reforma începe în Transilvania în 1542 prin preotul Honterus de la Braşov în cadrul Bisericii saşilor (lutherani). Nobilimea maghiară este convertită la calvinism de către preotul romano-catolic din Cluj, Gaspar Haltai.

În 1566 Dieta Transilvaniei întrunită la Sibiu hotărăşte să introducă cu forţa calvinismul printre români. Atât preoţii cât şi credincioşii ortodocşi s-au opus acestor măsuri.

Prin tratatul din 20 mai 1595 încheiat între Mihai Viteazul şi Sigismund Bathory, Biserica ortodocsă din Transilvania şi Banatul de Lugoj-Caransebeş era pusă sub jurisdicţia Mitropolitului din Ţara Românească iar preoţii ortodocşi puteau să exercite cultul nestingheriţi.

Printre românii din Banat calvinismul şi catolicismul au avut puţini adepţi.

Până în anul 1790 bisericile ortodocse erau în totalitate conduse de mitropoliţi sârbi. Începând cu acest an în eparhia Vârşeţ se introduce limba de cult română. În baza „regulamentului iliric” dat de Maria Terezia în 1774, s-au înfiinţat o serie de şcoli pentru pregătirea preoţilor.

După ce Ion Raţ din Mehadia ajunge administratorul suprem al districtelor Lugoj, Lipova şi Făget se încep din anul 1726 ridicări de lăcaşuri sfinte.

Prin introducerea limbii române în bisericile din Banat, în urma Congresului illir de la Timişoara din 1790 se câştigă o importantă poziţie în lupta de emencipare bisericească. După înnăbuşirea revoluţiei de la 1848-1849, acţiunea pentru separarea ierarhică (de biserica sârbă) şi înfiinţarea unei Biserici ortodocse române independente se intensifică.

Printr-un decret imperial din 24 decembrie 1864, Franz Josif I aprobă separarea ierarhică şi înfiinţarea Mitropoliei de la Sibiu, iar prin Decretul din 5 iulie 1865 se înfiinţează episcopiile ortodocse române din Arad şi Caransebeş. În 1876 se înfiinţează Institutul Pedagogic din Caransebeş.

Prin desăvârşirea statului naţional unitar român în 1918, episcopul eparhiei Caransebeşului Elie Miron Cristea a fost ales Mitropolitul Primat al României, devenind apoi primul Patriarh al României.

Adunarea Eparhială întrunită la Caransebeş în 18 mai 1936 hotărăşte mutarea scaunului episcopal din Carnsebeş la Timişoara, fapt realizat abia în 1939. Congresul Naţional Bisericesc alege 12 iunie 1940 ca episcop al Timişoarei pe Vasile Lăzărescu, instalarea se face la 25 martie 1941. Sfântul Sinod Permanent al Bisericii ortodocse române, hotărîşte la 24 aprilie 1947 ridicarea scaunului episcopal din Timişoara la rangul de Arhiepiscopie, iar după câteva luni se reactivează Mitropolia Banatului.

Biserica din Tomeşti

Biserica veche de lemn din Tomeşti s-a ridicat în jurul anului 1750.

Pe seama acestui lăcaş, episcopul Ioan Georgevici sfinţeşte în 1756 un antimis. În anul 1793 i se face o reparaţie capitală.

Statisticile eparhiei Timişoara, din 11 iunie 1767, consemnează că în parohia Tomeşti era preot paroh Petru Ioanovici şi făcea parte din Districtul Făget. Statistica parohiilor şi preoţilor din eparhia Timişoara din 1776 consemnează parohia Tomeşti cu 52 de case, preot paroh Alexandru Popovici, care făcea parte din protopopiatul Făget.

În anul 1940, parohia Tomeşti avea 552 de credincioşi ortodocşi, parohia era de clasa a III-a şi era păstorită de preotul Romulus Şandru.

În anul 1952 biserica este demolată şi se ridică o altă biserică. În anul 1957 biserica a fost reconstruită pe acelaşi amplasament tot din lemn, acoperită cu tablă zincată pe o fundaţie de piatră de carieră, având o singură turlă. Lucrările de reconstrucţie au fost evaluate de către Mitropolitul Vasile Lăzărescu. Preotul parohiei a fost Gheitazet Dumbravă.

În anul 1970 s-a întocmit un deviz de lucrări şi un proiect de către inginerul Smolinschi Ronald, privind transformarea bisericii prin mărirea interiorului şi construirea de trei turle noi. Proiectul nu a mai fost realizat.

La recensământul din anul 2002 biserica avea 280 de credincioşi ortodocşi.

În anul 2006 biserica a fost demolată, urmând să fie ridicată o altă construcţie în acelaşi loc (în cimitir). Preot paroh este părintele Nicorici Ioan. Hramul bisericii este Adormirea Maicii Domnului.

Biserica din Baloşeşti

Satul Baloşeşti fiind mic şi sărac nu a avut biserică proprie şi preot.

În anul 1940 parohia era afiliată la Jupâneşti, o administra însă preotul Gherghe Corneanu din Zolt. Locuitorii mergeau pentru slujbele religioase la biserica din Jupâneşti. Ei erau cinstiţi, muncitori şi cu frica lui Dumnezeu.

Cu mari sacrificii locuitorii reuşesc să zidească biserica în perioada 1954 – 1957, meşter fiind Covaci Simion din Drăcsineşti iar preot Gheitazet Dumbravă. Biserica este construită din material durabil, în coasta unui deal. Stilul bisericii este un fel de baroc românizat. În plan are formă de navă simplă, la faţadă un turn-clopotniţă central, şi două turnuri mici laterale, de dimensiuni modeste. Fundaţia este din piatră, zidurile din piatră şi cărămidă, acoperită cu ţiglă iar turnurile cu tablă. Iconostasul a fost executat maistrul Pop Ioan din Sălaj. Pictura bisericii s-a făcut în anii 1988 – 1993 de Ciurcan Ioan şi Daniel din Chizătău. Resfinţirea bisericii a avut loc în anul 1993 cu Hramul Naşterea Maicii Domnului.

Biserica din Luncani

În documente se aminteşte că în Luncani era o biserică din lemn în anul 1794.

Statistica parohiilor şi preoţilor din eparhia Timişoara din 1776 consemnează parohie la Luncani cu 38 de case în care preot era Alexandru Popovici şi care aparţinea de protopopiatul Făget. Autorul consideră că în anul 1776 era biserică în Luncani.

După deschiderea unor lucrări miniere şi a turnătoriei de fier (pe malul râului Bega şi a afluentului Topla), majoritatea locuitorilor au început să se concentreze în vale. În anul 1872 cu ajutorul lui Ioan Dumitrescu (a cumpărat locul) şi cu cel al credincioşilor, s-a ridicat o nouă biserică din lemn, în Luncanii de Jos. Preot era Nicolae Lupulescu. În anul 1910 parohia a fost vizitată de episcopul dr. Miron Cristea.

În anul 1940 în Luncani era preot Iuliu Stoica. Hramul bisericii este Adormirea Maicii Domnului. „Locuitorii deşi luptă greu cu traiul, nu sunt vicioşi şi nici luxoşi”. Parohia avea 724 români ortodocşi.

Între anii 1974 – 1975 s-a ridicat o nouă biserică din piatră şi cărămidă prin contribuţia locuitorilor şi strădania preotului Bucur Ioan; hramul bisericii este Adormirea Maicii Domnului. În prezent preot este Ioan Neamţu parohia având 417 credincioşi.

 

 

 

 

 

 

 

 

Biserica din Româneşti

Biserica din lemn din satul Româneşti datează din secolul al XVII-lea, are hramul Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul. Este amplasată în cimitirul satului. Edificiul este ridicat din bârne groase, cioplită din lemn de gorun şi încheiate fără să se folosească cuie. Pereţii sunt acoperiţi cu lipitură de pământ şi var. Pronaosul este scund şi tăvănit. Naosul este acoperit cu o boltă semicirculară. Biserica este acoperită cu şindrilă având în prelungirea acoperişului două polate ce protejează intrările. Turnul de lemn de deasupra pronaosului se termină cu un bulb de inspiraţie barocă şi el placat cu şindrilă.

Statistica parohiei Timişoara din 11 iunie 1767 consemnează că parohia Româneşti (preot paroh Gheorghe Popovici) făcea parte din districtul Făget.

Statistica parohiilor şi preoţilor din eparhia Timişoara din 1776 consemnează parohia Româneşti cu 69 case (preot Gheorghe Popovici) ca făcând parte din protopopiatul Făget.

În anul 1940 parohia era de clasa a II-a şi era păstorită de preotul Ioan Munteanu. În anul 1940 a ieşit la pensie fostul preot Teodor Băianţ.

În anul 1940 episcopul Eparhiei Caransebeş Nicolae Corneanu menţiona: „moralitatea locuitorilor, cu toate astea nu este peste a celor din satele din jur. Natalitatea e în scădere pronunţată, fenomen nou în acest ţinut. De unde în anul 1916 erau 713 ortodocşi români în sat, azi abia sunt 611, la aceştia se adaugă 15 sectari baptişti, 5 romano-catolici şi 5 evanghelişti. Parohiei Româneşti îi parţinea filia Goizeşti”.

În anul 1955 locuitorii reuşesc să zidească o nouă biserică pe malul stâng al râului Bega.

Biserica din lemn nefiind demolată, a fost utilizată ca o capelă. Biserica nouă are hramul Sfânta Cuvioasa Parascheva. Preot paroh este Mircea Roşoiu. La recensământul populaţiei din anul 2002 parohia avea 510 credincioşi ortodocşi.

 

 

 

 

Biserica Ortodoxă din Colonia Fabricii

Credincioşii ortodocşi din Colonia Fabricii, până în anul 1990, frecventau slujbele religioase la biserica din satul Tomeşti. Preotul parohiei Tomeşti îndeplinea îndatoririle religioase, botezuri, cununii, înmormântări pentru credincioşii din Colonia Fabricii.

În anul 1990 a luat fiinţă Parohia ortodoxă Colonia Fabricii, prin desprinderea de Parohia Tomeşti, figurând ca parohie de categoria a II-a cu 250 de familii şi 950 de credincioşi.

De la înfiinţare şi până în prezent, serviciul religios s-a efectuat în capela catolică din localitate prin protocolul încheiat cu Biserica Catolică.

După înfiinţarea parohiei în anul 1990 serviciul religios a fost oficiat de părintele Bucur Ioan din Tomeşti, apoi a fost instalat preot Grecu Vasile.

În anul 2003 pe un teren proprietatea Parohiei (obţinut la schimb cu Primăria) de 1492 mp, s-au început lucrările noii biserici. Biserica este amplasată pe latura stângă a râului Bega, în apropiere de Casa de Cultură şi grădiniţă, între blocuri, proiectant-arhitect Gheorghe Gîrleanu şi inginer Cotuna Maria.

Biserica are o capacitate de 300 locuri, având două turnuri la intrare şi o cupolă peste naos. Este concepută în stil caracteristic oficierii serviciului religios ortodox, având la intrare portic şi vestibul (din care se accede la balcon), pronaos, naos, salee şi altar. Biserica are o lăţime de 8 m, având turnurile şi absidele ieşite în exterior cu câte 2 m, ajungându-se la o lăţime de 12 m; lungimea este de 20,50 m la care se adaugă altarul cu 3,5 m ajungându-se la o lungime de 24 m. La intrare are un portic cu o latură de 1,9 m şi 6 coloane, are o intrare principală prin portic şi o intrare laterală prin pronaos. Lăţimea interioară de 7 m lărgindu-se în dreptul absidelor la 11 m; lungimea utilă pentru credincioşi, de la intrare şi pănă la solee este de 13,60 m. Turnurile sunt înalte de 18 m la care se adaugă crucile, zidăria portantă de 50 cm grosime, cu stâlpi şi sâmburi din beton armat. Acoperirea şarpantei s-a făcut cu ţiglă şi tablă. Biserica este prevăzută cu instalaţie electrică, instalaţie de apă-canal şi instalaţie de încălzire. Preot paroh este părintele Magheţ Adrian iar hramul bisericii este Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel.

În anul 2007 biserica nu este sfinţită nefiind terminată.

În anul 1999 s-a cumpărat de către credincioşii ortodocşi un teren pentru cimitir în Colonia Fabricii, pe dealul Moga.

La recensământul populaţiei din 2002 în Colonia Fabricii existau 510 credincioşi ortodocşi şi un greco-catolic.